… agitaţie, nervi, vene umflate, transpiraţie, paşi repezi,
răsuflări adânci, prejudecăţi, toate acestea într-o singură zi, uneori într-un
singur minut, de ce ? De cele mai multe ori suntem atăt de slabi şi aşa de
puţin înţelepţi, încât ne canalizăm toate sentimentele, trăirile, energia,
toate gândurile spre un un singur lucru la şcoala, la locul de muncă, la
facultate, în familie, care nu ne iase bine, nu este pe placul nostru,
nereuşind pur şi simplu şi uităm de celelalte nenumărtate lucruri minunate care
ni se întâmplă zi de zi, trecându-le cu vederea, părându-ne ceva normal şi
rămânem indiferenţi sau puţin mulţumitori faţă de acestea.
De ce tot timpul rămânem cu gândul la lucrul alcela care nu
a fost în regulă, ne legăm toata inima de el şi uităm de restul, care, de cele
mai multe ori, sunt mai importante? De ce ar trebui să ni se pară normal ca noi fiind nervoşi,
ignoranţi şi irascibili, să avem în fiecare zi în farfurie mâncare, să avem
haine curate tot timpul, să primim un pupic, o îmbrăţişare, un “drum bun”, un “ai
grijă de tine”, un “te iubesc”? De ce să nu fim mulţumitori pentru acestea şi să
nu fim bucuroşi că ni se întamplă ? Dar să stam cu gândul la un lucrul minuscul
care ne-a scăpat, care nu l-am putut face, sau l-am gresit ?? Treburile ar trebui să stea taman invers.
Odată ce învăţăm
să fim bucuroşi pentru orice lucru primit în fiecare zi, pentru fiecare grijă
pe care ne-o poartă cei apopiaţi, începem să fim mulţumitori, să procedăm şi
noi la fel, iar lucrurile de care ne legăm trăirile, zi de zi, să ni se pară
normale, să vedem că nu suntem maşini, greşim, dar cu toate aceste greseli,
iubim.