Pages

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Privind.



Privesc în jur nerealizând
Ce trişti sunt unii şi zâmbind,
Îmi dau de înteles, subtil,
Că-i mai frumos când eşti copil.
E trist să nu poţi să-ntelegi,
Cum treci prin viaţa şi alergi
După nimicuri materiale
Şi nu-i poţi da inimii tale,
O aşa mireasmă şi-o dulceaţă
Ce ţi-ar schimba întreaga viaţă.
E aşa de supărător,
Să ai un suflet călător
Printre vicii şi ispite,
Când ai putea aveam de fapt,
Un suflet drept şi răsfăţat
De-un alt suflet, care ştiu,
Că e acum şi el pustiu.
E trist când vezi doar prin vizor
Viaţa ta de muritor.
E trist când n-ai priviri mai largi,
În care ai putea să tragi
Cu ochiul, uşilor deschise,
Nu să mergi spre uşi blindate
Cu prea multe interese
Dese, dense şi-adăugate
La un şir lung de-adevăruri negative,
Paralele cu alte alternative.

luni, 17 decembrie 2012

Un pix ?


       Nu cu multe zile în urmă, urmăream un material la ştiri , era vorba despre două fetiţe de şcoală primară, fără tată, iar mama crescuse la orfelinat, momentan locuind într-o baracă. În timpul reportajului , fetiţele sunt întrebate pe rând : “Ce ai vrea să îţi aducă Moş Crăciun ? “, la care una dintre fetiţe răspune: “Un pix … “. Până în acel moment nu urmărisem reportajul cu interes, dar după ce am auzit răspunsul fetiţei am rămas blocat in jur de 3-4 minute, îmi dispăruseră brusc toate gândurile din cap, toate problemele mele, minore, pe lângă drama trăită de această familie. Cu lacrimi în ochi mă uitam la televizor şi nu îmi venea să cred. Un pix ? Nu am mai fost bun de nimic în acea zi.
       Mă întreb acum: “Unde e dreptatea ? De ce unii care nu au făcut un lucru bun în viaţa lor, o duc aşa bine ? De ce dacă ajungem unde am dorit, vrem mai mult, mai mult ? “
       Nu ştiu , pur şi simplu am trecut printr-un şoc în momentul când am auzit “un pix”  şi îmi dau seama că în 21 de ani am fost mai mult decât norocos ; îmi dau seama că aşa  mult alergăm după lucruri neînsemnate. Oare dacă am pune în balantă ceea ce avem, în raport cu ceea ce am făcut pentru a merita ce avem sau ce am ajuns să fim, cum ar arăta talerele balanţei ? Oare ar fi aproximativ la acelaş nivel ?

luni, 10 decembrie 2012

Gânduri reci


A venit zâmbind la mine
Cu pupilele-ngheţate
Şi-a-nceput să îmi şoptească,
C-are-n gând multe păcate.
A pornit să mi le spună
Degerându-mi inima
Cu privirea-i de nebună
Sărutându-mă, ţipa,
Ca un crivăţ, ca un vânt,
Transformându-mi pe pământ
Gândurile-n fulgi de nea,
Dar pe când s-ajungă-n palme,
Soarele mi le topea,
Luându-mi visele ascunse
Fără să le pot nota,
Devenind la fel de rece
Precum cea care-mi şoptea
Şi-mi dădea de înţeles,
Sărutându-mă în dată,
C-ar vrea să mă-ndragostesc,
Pentru-a ninge iarna toată .

marți, 4 decembrie 2012

Ai trage ?

... Şi-ai trage dacă ai avea,
Un arc, ai lua viaţa mea,
Ai lua ceva aşa de scump,
A lor mei, pe-acest pământ.
Ai lua un comic arogant ,
Iubitor, dar agasant
Şi-ai vrea să faci din el un timp,
Sclavul tău, nerăsplătit.
Şi-ai trage ! Să mă laşi să mor,
De dor, de teamă, de-un fior
Rece şi aşa de crunt,
La care mă gândeam temut,
C-o să m-ajungă. Dar acum,
Te rog, întoarce-te din drum !
Te rog, nu-i da sufletului
Patima nebunului !
Măcar ascultă-mă ce-ţi cer !
Oricum, ce faci e efemer ...
De ce ai vrea ca tu să iei,
Un prieten, prietenilor mei ?
Trage, nu te mai gândi,
Dar ştii şi tu că vei greşi !
Pune-te în locul meu ,
Să vezi cum e să nu fii zeu,
Să pot să trag şi eu în tine,
Să arzi de patimi şi ruşine,
Să cazi în lacrimi si dorinţi,
Să spargi pereţi, să strângi din dinţi !
Hai, trage mă dacă te ţine !
Cupidon, ce ai cu mine ?!

vineri, 30 noiembrie 2012

Firesc.


Am început ceva firesc,
Să dau afară ce gândesc,
Să ştii că nu înnebunesc,
Încep să mă extrovertesc.
Încep să făc ceva concret,
Remarcabil, dar discret.  
C-am terminat de cizelat
Un suflet crud şi încurcat,
Ca o structură ADN.
Şi-am să m-apuc de plafonat
O minte cât mai limpede.
Rămân pe scaun, insipid,
Văzând un viitor morbid.
Încercând din răsputeri
Să fie azi mai bun ca ieri,
Să fac anume sacrificii,
Să scap de rău, să scap de vicii,
Zâmbind des, cuantificat,
Cuantificând după perdea,
Pe drumul ăsta complicat
Prin cotidian, prin lumea ta .

joi, 29 noiembrie 2012

Autoportret

Adăugaţi o legendă

Abstract



    "Arta abstractă este produsul celui fară talent, vândut de cel fară principii celui complet nedumerit" (All Capp )

     Inspiraţia te loveşte destul de rar, mai ales dacă nu incerci să “copiezi de la colegu’ de bancă” , dar când te loveşte trebuie să fi pregătit, să ai armele la tine căci nu ţine mult şi o vei peirde .
    De data asta, pe mine m-a lovit inspiraţia la facultate, eram pregătit şi am îceput ! Abstract de data asta , nonsens . Dar uneori abstractul poate fi mai sesizabil decât concretul . 

luni, 26 noiembrie 2012

Sfârsit de început

Continui până la sfârşit,
Sfârşind târziu şi ispitit
De anturaj, de gândul cel întunecat,
De oamenii ce m-au lăsat
Să plec atunci . Şi am plecat .
Am vrut să  mă întorc , dar nu !
Am vrut să-mi vând şi sufletu'
M-am orientat cum am putut
Spre oamenii care m-au vrut,
Puţinii oameni care-acum
Sunt buni, chiar dacă eu nu-s bun.
Critic de clasă, securist,
Dacă trăiam în socialism.
Cicălitor, puţin artis,
Că doar e "capitalism" !
Nu sunt poet, nu vreau să fiu
Doar decorez suflet pustiu.
Caut şi eu la fel ca restu',
Să pot să trec cu bine testu'
Fericirii, care-o caut, să-mi pot învinge teama,
Şi-o vrei şi tu , dat nu-ţi dai seama !

Negativist convins

Negativist convins împing de-un vis
Şi cred şi sper că nu-i respins,
De cei ce au avut un vis,
Ce credeau  că nu-i respins !
Negativist convins şi pesimist,
Introverit de neoprit,
Orgolios , puţin sfios,
Mai mult ţicnit si zăpăcit
Atunci când sunt îndrăgostit.
Aştept să ma tratezi cum eu tratez,
Să desenezi cum desenez,
Dar oamenii nu sunt la fel.
Îi poţi schimba ... c-un portofel,
Plin, bineinteles !
Altefl eram şi eu nonsens,
Oricum, acum ,când tu citeşti,
Spui că am luat-o contrasens,
Dar crede-mă ca tu greşeşti.
Eu zic să mai citeşti ...
Studiază îndeajuns cum eşti
Şi ai să vezi ce am văzut,
Ai sa simţi prin ce-am trecut.
Suflet de-artist în corp atins
De ploi, vânt, soare , uneori nins ;
De palme şi de mângâieri,
De dureri mari si de plăceri .
Nu pot să cred cum sunt acum
Mi-e dor de puştiul bun
Şi minunat,
Cu paru-n ochi si despuiat,
Mi-e dor de viata de la tară,
Mi-e dor pruna cea amară
Ce-o strângeam în dinţi de lapte,
Mi-e dor să fac acele fapte,
Ce mă faceau să-mi fie dor
Cum e să nu stai în ocol.
Introvertit de neoprit ,
Am fost atunci şi sunt acum,
La fel de tare-ndragostit
De tot ce mi-e frumos in drum !