Pages

joi, 31 ianuarie 2013

Genuri de oameni - partea întâi.



Această temă, mi-a fost dată ca sugestie de bunul prieten Bogdi Totoi, dar sunt sigur că nu asta se aştepta să scriu .

Necontrolabili:

Sunt făcut în aşa fel încât, involuntar , observ lucruri . Din păcate observ oameni care, am impresia, că nu se pot controla, din diferite cauze ( retard , needucaţie, durere în cot, etc).
Nu demult, mă aflam în sala de lectură (venea agale un examen), când în faţa mea unu’, malac , blaşoi , căuta disperat după ceva; dar unde căuta ? în nas, frate ! băă eşti nebuun ?! Sala plină de oameni ,ăla fora în nas.  Până la urmă găsi rezultatul muncii istovitoare , o lipitoare, o diahnie, un extratersetru din Ben10 , biologic- citoplasma celulelor mucoasei nazale, iar mai pe şleau un muc imens (trebuia să o scriu ) , deja eram mai alb ca salvarea (aia portocalie ). Omu’ ăsta era mutant ,frate ! Nici măcar nu priveşte la ce ieşise din el şi dă cu deştu’ pe masă . Bhăai, eşti nebuun …şi să fie sigur , mai dă puţin şi pe bluza (bluza care avea semnu’ Armani , bineînteles).
Din aceasta categorie fac parte şi oamenii care (se) dau (în) vânturi, pîrţuri, gaze în locuri pline de oameni, fără stres .Cam acum un an, eram în incinta unui mall şi înâmplător văd o pereche de îndrăgostiţi trecuţi de-amiaz, iar apoi aud ceva ca un crivăţ, ca un vânt , urmând un schimb de replici: ea:” Da’ ce faci dragă, da’ chiar aşaa ?!” ; el: “Ce-ai dragă, vrei să mă doară burta ?!“. Bai, nu se poate, să mă copleşască isteria , nu alta.

“Simandicoşii” :

Ai văzut vreodată pe cineva, de sex opus, venind spre tine, abea aşteptai să se apropie, să ii bagi o privire, un zâmbet subtil, iar când a fost aproape i-ai simţit parfumul care era în tandem cu TRANSPIRAŢIA ?!?! Da ! Ai păţit şi tu !  Nu înţeleg, e greu să te speli ?!? Pe deasupra că nu se spală, se mai dau şi cu un tub de şprei odată , dinăla de la care te ustură nasu’ şi îţi lăcrimează ochii . Avantajul e că de la distanţă nu se simte. Sfatul meu e “ nu te mai da cu parfum/ foloseşte doar săpun !“. De obicei, “simandicoşii” ăştia au o gamă largă de îmbrăcăminte, dar culori nu foarte variate, cât mai ţipatoare, aprinse , nuanţe de la roz la roz deschis ( fetelor, nu ştiu exact denumirea tuturor nuanţelor) sau de la verde deschis la verde extraordinar de deschis, asortându-se cu o culoare căcănie a pielii (că doar se merge la solar de 4 ori pe săptămână).  

Va urma ...

vineri, 25 ianuarie 2013

Orientarea.


... Şi stau înins, sunt făcut praf,
Numai bun de tras în cap, pe nas.
Am săgeţi in minte, 'n mine, 'n staff,
Tocmai m-am bătut cu Legolas.
Am speranţa că-s MacLeod,
Da' n-am katana.
Vine la mine, mă ridică,
Îmi da apă cu cana.
Îmi ţine mâna la ochi,
Beznă, poate era Obama,
Dar stai, că îmi descoperise ochii,
Avea o voce cam ciudata, nu era Rocky;
Avea un corp strălucitor ca de zeiţă,
Un zâmbet cam nimicitor, era fetiţă,
Era un fel de ursitoare.
Mi-a spus c-am un trecut apus
Şi un viitor cam mare
Pentru un puşti aşa-ngânfat
Şi că nu-s în stare.
Dar i-am dat un sfat :
"Hai, pune-mă la-ncercare !"
"Bine, pentru început, uite, îţi dau o fată"
N-am avut grijă de ea, mi-a mai dat o dată.
Nu era la infinit
Ursitoarea m-a minţit !
Stau, din nou, întins,
Poţi să ma faci liniuţe.
Pe când sa fiu tras de un ins,
Mâna la ochi pătrunse.
Şi-mi spuse :
"Nu mai fii tu arogant,
Încearcă să-ţi faci treaba,
Ridică-ţi ochii din pământ
Şi alungă răul, teama,
Temându-te să fii infrant ."
M-am schimbat, am aripi,
Sunt fluture, Sunt vultur,
Sunt Verne, vreau sa-nconjor Pământul !
Şi mi-am făcut amici destui,
Unii serioşi, alţii hai-hui ;
Unii sunt vulpi, alţii sunt lei ;
Unii sunt lacăt, alţii chei.
Şi-am cunoscut nişte iubiri,
Lungi, mari, scurte , amintiri.
Acum am gândiri profunde,
Încerc, dar nu le pot ascunde
Si nu încerc sa fiu un Blaga, Creangă,
Eminescu, Eliade, Maiorescu ;
Încerc sa fiu un x-ulescu, care trece bine testu' .
Nu visez un Gates, Ortega !
Vreau, doar, să nu fiu un praf, un stas,
Să mă vrei, din nou, în cap , în nas !

joi, 24 ianuarie 2013

Mă pierd ...

Mă pierd  în noapte,
Mă pierd în zi ,
Mă pierd în şoapte ,
Mă pierd când vi
Pierdut în somn,
Da' îmi revin.
Revin la tine,
Revin la noi,
Revin la cer
Trecând prin nori,
Căci mă omori
Privindu-mă adeseori.
Mă pierd în vis,
Mă pierd tăcut ,
Mă pierd adânc în aşternut,
Dar îmi revin căci te-am găsit,
Mă pierd din nou, căci m-ai privit,
Mi-am revenit când ai clipit.
Şi îmi revin să-ţi dau de ştire:
De te privesc îţi pierzi din fire.

duminică, 13 ianuarie 2013

Sugestia.

Azi am fost idiot , pentru că mi-a venit o idee (cea mai proasta glumă, nu ştiam cum să încep ) . Ideea e că m-am gândit ce ar vrea unii din semenii mei să scriu. Şi le-am scris: ştii, am întrebat mai mulţi apropiaţi despre ce ar vrea să scriu o postare pe blog... acum te întreb pe tine . Aşa că dacă ajuţi pe alţii, te ajută şi alţii pe tine (sau nu), unii au zis că nu se pricep, alţii nu au răspuns, iar câţiva mi-au scris ce e în sondajul de mai jos. Dacă citiţi ,vă rog,  VOTAŢI !

miercuri, 9 ianuarie 2013

Cum să nu greşeşti .



Nu munci;
Nu vorbi;
Nu încerca să ajuţi;
Nu încerca să faci ceva mai bun;
Nu încerca să faci ceva diferit faţă de alţii;
Nu încerca să faci ce nu ai mai făcut;
Nu încerca să-i iubeşti pe cei din jur;
Nu te îndrăgosti;
Nu-ţi fă prieteni ;
Nu ieşi din rutina monotonă de zi cu zi !
      Toate acestea pentru a nu greşi şi pentru a avea o viaţă de ratat (să nu zic rahat). Pentru că cine NU încearcă să facă ceva, nu are cum să greşască. De aceea pornind de la premisa “ Greşala are iertare “ sau “ Şi cel cu judecată, greşeşte câteodată “ , parcă prinzi curaj să încerci ceva a face. Dar dacă greşeşti, cei din jur nu trec cu vederea, iar cei ce primesc a doua sansă ( asta destul de rar), au idioata tendinţă de a se clasa sub aşteptări.
      Din păcate mă aflu printre cei care o dau în bară destul de des, asta poate pentru că am un “curaj de curcă beată” si dau carţile pe faţă în cele mai proaste momente. Dar cum nu am primit o a doua şansă nicidecum, “ nu o să scutur pomul să pice roadele coapte, ci le las să cadă singure” .

marți, 1 ianuarie 2013

Confesiune I

Simt că pierd din inspiraţie,
Din gânduri şi din creaţie.
În schimb, iese spiritul
Dintr-un Gobi nesfârşit,
Pentru-a căuta iubirea
Celui care l-a menit.
Simt că intru în clişeul
Oamenilor ocupaţi,
Care-aflându-se-n rutină
Uita de părinţi si fraţi.
Simt că totu' mi-e-npotrivă
Şi am multe slăbiciuni,
Aş putea face o stivă
De ganduri si convesiuni.
Vreau să scap de pribegia
Grşelilor infinite
Şi să termin cu regia
Unor fapte prăbuşite
În supunerea nedreapă
De păcate şi ispite.
Şi aş vrea sa ies din cercul
În care mă tot învârt,
Aş dori să fac un lucru :
Să o iau de la-nceput !
Cu aceeaşi oameni care
M-au făcut să nu îi uit.
Şi s-alung pe cei ce speră,
Că ura-mi e efemeră !