În căutarea fericirii de multe ori ne întâlnim cu păcatul, asta pentru că nu ştim ce e fericirea cu adevarat, nu ştim să vedem dincolo de perdeaua rutinei de zi cu zi şi să facem o clipă de fericire chiar şi din cele mai mărunte lucruri, la fel cum fac copiii ( dar voi ce spuneţi acum?! "noi nu suntem copii, suntem oameni maturi" aha, bineînţeles ). Unii ar spune " ce contează atâta timp cât trăieşti clipa şi e bine" !?! Da! Dar nu ai avut nici o dată remuşcări pentru faptele pe care le-ai făcut atunci când erai "fericit" ?! Oare cei din jurul tău erau fericiţi ? Asta e fericirea pe care o vrem noi ? Sigur ...că NU. Fericirea e atunci când iţi creşte inima văzând că ceilalţi sunt bucuroşi din cauza ta sau prezenţei tale; fericirea e atunci când eşti în familie sau cu prietenii şi spui povesti din viată, fără reţineri, zâmbind şi nepăsându-ţi dacă vor râde sau te vor judeca. Fericit eşti dacă din orice lucru care ţi se întâmplă poţi să scoţi în evidenţă aspectul favorabil sau amuzant. Fericit eşti dacă cineva iţi spune adevărul în faţă cu bune, cu rele, făcându-te să înveţi mai multe despre tine. Fericirea o descoperim în orice vietate, scufundându-ne în starea ei de viaţă, văzând cât de grandioasă este aceasta lume şi unică, de altfel. Fericiţi suntem atunci când ducem o faptă până la capăt fără furtişaguri şi mârşăvii.
Fericirea e în sufletul nostru, nu pe trup, de altfel în suflet sunt şi adevaratele cicatrici, nu cele de pe trup cauzate de căzăturile cu bicicleta sau de tăieturi când curăţam cartofi; adevăratele cicatrici sunt facute de oameni, asta nu la fotbal dând la picioare, ci prin cuvinte de ocară şi fapte absurde. Dar fericit devii dacă atunci când eşti faţă în faţă cu această persoană ii zâmbeşti şi încă o poţi îmbrăţişa.
Aceasta e fericirea, un cumul de întâmplări care ne dau încredere cu un iz de optimism , făcându-ne sa uitam de problemele cotidiene, fără orgoliu, fără ură şi impresii deplasate. Dar odată ce căutăm fericirea şi o găsim , dar nu pe cea reală, ne dăm seama că avem şi conştiinţă, care o să ne mustre necondiţionat. Însă dacă o să găsim adevărata fericire, nu are ce constiintă să ne mustre, nu are cine să ne certe.
Nu mai caut fericirea dus de val, pentru ca nu o să o găsesc pe cea adevărată ci pe cea artificială, care o să vina des şi "o sa trăiesc clipa". O sa caut fericirea dus de gândul raţiunii, o să vină mai greu, dar poate o sa fie o fericire veşnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu