Însa noi nu putem privi doar in faţă. Suntem creaţi în aşa fel încât să privim în jurul nostru pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie; pentru a fi mai milostivi; pentru a da, celor ce nu au, din surplusul nostru. Însă noi ce facem ? Ne uităm în jurul nostru şi ocărâm şi batjocorim pe cei mai slabi ca noi, îi judecăm aspru pe cei de speţa noastră, iar pe cei ce sunt mai sus îi invidem nespus (nu mai zic de altele, nu ar avea rost), apoi când ajungem la +60 de ani, ne apucă mersu' pe la biserici, milostivenia şi multe lucruri asemănătoare. Dar după ce trăim o viaţă de mârşăvii de tot felu' nu ar fi corect sa fim iertaţi în ultima clipă, însă de cele mai multe ori suntem prea limitaţi să înţelegem că avem un Dumnezeu mare, bun şi iubitor.
True story ma frend!
RăspundețiȘtergereMintea românului cea de pe urmă! :)